Continuăm în această săptămână rubrica noastră de la BlogMarks cu o dilemă cel puțin interesantă: codarea mesajelor.
În primul articol al acestei serii am vorbit despre scrierea unui conținut fresh și am zgâriat puțin suprafața acestui subiect vast care poate fi cu greu apucat de o parte sau de alta.
Am menționat însă ceva legat de vorbitul cu roboții, adică acel limbaj creat special pentru crawlerii Google. De obicei e format din cuvinte-cheie cu o anumită densitate, de multe ori puse în forma lor de căutare (ex: torturi comandă București) și care pentru mulți oameni nu sunt nici informative, nici atractive, nici relevante.
De asemenea, am vorbit și despre cum e bine să îți cunoști publicul căruia i te adresezi pentru a avea un limbaj adecvat grupului din care face parte.
Scriind despre acest lucru am realizat un lucru însă, care pentru noi toți face parte din viața de zi cu zi, fără să îi acordăm aproape nicio importanță în mod conștient: codarea limbajului.
Da, fie că o facem vorbit, în scris sau cu noi înșine în gând, limbajul pe care îl folosim este întotdeauna codat.
De ce, însă?
Ce este un cod și cum îl folosim?
Marea majoritate a oamenilor care aud cuvântul cod îl asociază astăzi cu un element precum: parolă, cifru, material de programare sau pur și simplu un șir de cifre reprezentativ.
Și este cât se poate de corect, pentru că, în esență, una dintre multele definiții ale codului este „un sistem de semne sau semnale convenționale care servește la transmiterea unui mesaj, a unei comunicări”, după cum zice DEX-ul.
Stați, nu începeți să sforăiți încă, pentru că nu încerc să vă reîntorc la școală.
Trebuie să avem un punct de pornire, însă.
Încă o bucată de teorie și atât:
Știm că elementele de bază ale comunicării, conform lui Roman Jakobson (trebuie să îi dăm credit omului) sunt șase la număr: emițător, receptor, mesaj, cod, canal și context.
Bun – de ce trebuie să știm toate astea.
Pentru că, potrivit lui Jakobson, comunicarea are nevoie de context, deci vi l-am oferit.
Eu sunt emițătorul, voi – receptorii, canalul e acest blog iar mesajul urmează să îl aflați.
De ce ne concentrăm pe cod, așadar?
Nu e mai important ce transmitem? Mesajul propriu-zis?
Aș zice că nu…neapărat. Mesajul e esențial, dar codul sau modul în care codificăm mesajul merită cu adevărat o discuție.
Mesajul pune în evidență emițătorul, codul pe receptor!
Să presupunem că ești content-writer. Sau jurnalist. Sau orice om aflat într-una din ramurile comunicării scrise, vorbite sau prin semne.
Una dintre regulile nescrise ale comunicării este: it’s not about you, it’s about them!
Da, poate că am inventat eu această regulă nescrisă. Sau poate nu. Cu siguranță s-a mai gândit cineva la ea, pentru că este absolut vitală și se referă la următorul lucru:
Când transmiți un mesaj care vizează un anumit public, nu o face să îți placă ție, pentru că nu e despre tine, cel care scrie.
E despre ei: cei care citesc!
Și aici codarea mesajului devine cel mai bun instrument pe care îl poți avea la îndemână. Pentru că mesajul poate fi unic, însă prin codare devine diferit.
Mesajul spune: Iată ce argumente valide am eu în legătură cu subiectul X.
Codarea îl transformă în: Doar tu înțelegi cu adevărat despre ce e vorba în legătură cu subiectul X.
Comunicăm codat? Dar vorbim aceeași limbă!
Ce trebuie stabilit de la bun început e că nu există un singur tip de cod.
Limba (sistemul lingvistic, nu organul) este unul dintre cele mai cunoscute tipuri de codare a comunicării. Dar limba are la rândul ei mai multe tipuri de codare.
Care se poate împărți, evident, în mai multe ramuri:
- Codare bazată pe zona geografică – un moldovean sadea și omologul său oltean ar putea avea probleme în a se înțelege, chiar dacă ambii vorbesc limba română, datorită regionalismelor specifice fiecărei zone a țării. Ca să nu mai vorbim de locuitorii a două țări diferite care vorbesc fiecare pe limba lor
- Codare bazată pe vârstă – cred că știm cum pocesc părinții sau bunicii numele gadget-urilor sau cum încercăm noi să înțelegem ce înseamnă cuvinte care au ieșit din uz astăzi. Imaginați-vă că îi spuneți bunicii: „Buni, dă-i și tu un reset la wireless, că mi-a căzut netu”. Probabil, într-un acces ingenuu, veți fi întrebați dacă netu s-a spart când a căzut
- Codare bazată pe educație – ai avea probabil parte de niște fețe confuze dacă te duci să vorbești despre filosofia lui Wittgenstein cu o clasă de a 6-a sau despre importanța păpușilor Barbie cu un grup de studenți la Medicină
- Codare bazată pe apartenența la un grup – fie că e vorba de un grup religios, de un grup de prieteni sau un grup de voluntari pentru protecția mediului, pe toți indivizii acestora îi unește un lucru comun, iar modul în care comunică ar prezenta, probabil, neînțelegere din partea celor din afara lui
- Codare bazată pe meserie – acest lucru are și un nume: jargon profesional. Iar codarea limbajului în acest caz nici măcar nu e un lucru conștient, ci dobândit inconștient, deoarece indivizii dintr-un anumit domeniu operează cu niște cuvinte banale pentru ei, dar care pot fi de neînțeles pentru alții. Spune-i unui student la litere de garnitura de chiulasă și vei înțelege.
Cu siguranță există nenumărate tipuri de codare specifică limbii române, de exemplu, însă ne oprim la acestea, pentru că ele sunt cu adevărat interesante.
Fiindcă vorbit totuși de crearea de conținut scris, nu despre absolut orice tip de comunicare, cum poți folosi acest tipuri de codare pentru un text dedicat unui public-țintă?
Codarea limbajului îți oferă un avantaj ideal: inside joke-ul între tine și cititori
În grupul tău de prieteni, colegi sau în familie, aveți probabil expresii sau glume pe care le știți doar voi. Ele sunt cunoscute, în general, ca inside jokes, adică glume cu un context cunoscut doar de către cei din grupul respectiv.
Pentru ceilalți oameni din afara grupului, un astfel de inside joke e posibil să nu fie amuzant deloc sau pur și simplu să fie lipsit de sens.
Este el lipsit complet de sens?
Nu, doar că oamenii din afara grupului respectiv nu au mijloacele necesare pentru a decodifica acel inside joke. Iar pentru cei din interior, acest lucru este mult mai valoros, pentru că este cunoscut doar de ei, deci este mai rar și este un element de coeziune a grupului.
Cum aplicăm codarea în scrierea de conținut pentru online?
După atâtea explicații, haideți să ajungem și la o parte mai practică și să vedem cum ne poate fi codarea limbajului un aliat de nădejde atunci când scriem un text.
Bazându-ne pe ramificațiile codărilor de limbaj oferite mai sus, putem extrage niște direcții care să ne ajute în obținerea celui mai important lucru pentru orice scriitor de conținut: receptarea calitativă a mesajului de către public.
Ce pompos sună!
Iată care ar fi niște direcții de bun simț:
1. Contextul îți va oferi codarea
Cu alte cuvinte, subiectul despre care vorbești și contextul în care îl amplasezi îți va oferi și modul în care să codezi limbajul. Dacă vorbești despre o frustrare, folosește-te de un limbaj care să denote acest lucru, chiar dacă lucrul este doar în imaginația ta sau s-a petrecut acum mult timp. Trebuie ca cititorul să se enerveze împreună cu tine, nu să se enerveze de tine.
Fii actor!
Dacă încerci să evoci o stare de liniște și pace, folosește cuvinte line, suave, muzicale. Nu călca în consoane, nu arunca cu semne de exclamare și nici nu folosi propoziții lungi.
2. Folosește jargonul cu chibzuință
E clar că în momentul în care discuți despre un domeniu mai tehnic, de exemplu, e indicat să folosești cuvinte specifice domeniului respectiv. Dacă e cu mașini, zi-i de bujii, nu de chestia care face curent și aprinde benzina, fiindcă îți pierzi credibilitatea dacă nu știi să operezi cu termenii specifici.
Cu toate astea, să nu cumva să cazi în extrema cealaltă. Adică în ceea ce mie îmi place să îi spun sindromul burlanului. Probabil îl știți pe tipul cu extorsiunea degajamentului unei construcții într-o apă, și nu vreți să fiți el. Nu în scris, mai ales! Poate cu toții suntem mai emoționați cu un microfon în față, însă în fața tastaturii trebuie să fim atenți să nu cădem în zona ridicolului printr-o supracodare de limbaj.
3. Nu te gândi la un grup, ci la un om din acel grup
Când ai un public-țintă pentru care trebuie să scrii despre…biberoane, să zicem, nu te gândi la ce își doresc toate mamele de la un biberon, fiindcă e imposibil să îndeplinești dorințele fiecăreia.
Gândește-te, în schimb, la o singură persoană reprezentativă a acelui public și vorbește cu ea. Vorbește pe limba ei, pentru că în momentul ăsta este într-o lume plină de diminutive și scutece și nopți nedormite. Înțelege-i sentimentele, descoperă-i nevoile și oferă-i soluțiile valide.
4. Folosește tehnica horoscopului
Indiferent de modul în care privești ideea de horoscop, din punct de vedere al scrierii textului acesta are o calitate fantastică: să te facă pe tine să te pliezi pe situația prezentată, nu să îți potrivească situația vieții tale.
De ce?
Simplu, pentru că în zodia Leu, să zicem, sunt milioane de oameni, bărbați și femei, tineri și bătrâni, angajați sau șomeri, de la oraș sau sat, iar un horoscop al zodiei respective trebuie să îi împace pe cei mai mulți.
Codarea funcționează într-un astfel de caz, în modul în care te adresezi unui public îndemnându-i să privească, individual, soluția ca și cum ar fi scrisă special pentru ei.
5. Nu deveni de nedescifrat!
Până acum am zis mai multe de avantaje, deși există și o față mai puțin luminoasă a întregului proces de codare a limbajului folosit într-un text.
Încearcă efectiv să nu ajungi până în punctul în care cei care citesc, și care fac parte din publicul tău, nu vor să vadă comasate o serie de jargoane sau chichițe specifice lor.
Un fel de prejudecăți referitoare la grupul social din care fac parte.
Nu te transforma într-un fel de sitcom al codării. Într-un sitcom este de obicei formatul de tip glumă-glumă-context-glumă-glumă. Sunt aproape glume în șir.
Nu vrei să ai un text întreg doar cu elemente codate, pentru că nu trebuie să stea nimeni cu DEX-ul lângă el ca să te citească. Nici măcar nu trebuie să impresionezi pe cineva prin arsenalul de termeni pe care îi cunoști dintr-un anumit domeniu.
Aplică principiul K.I.S.S.
Probabil această concluzie este bună pentru absolut orice, însă trebuie spusă și aici.
Keep It Simple, Stupid!
Mai bine mai simplu, decât prea complicat.
Mai bine direct, decât sofisticat.
Mai bine tranșant, decât greu de sesizat
dar
Decât generalist și fad, mai bine codat!
Apropie-te de cititorii tăi transmițând un mesaj pe care doar ei îl pot decoda!